Vaccinul: cu un pas inainte bolii (Partea I)

 

„Meseria” de parinte de patruped vine cu o serie de resposabilitati. Informarea constanta despre pericolele la care este expus micutul e foarte importanta. Iata de ce vom aborda sistematic subiectul vacinarii la patrupezi, cu scopul de oferi iubitorilor de animale o mai buna informare si o intelegere completa a necesitatii vitale a procedurii.

 

Ce sunt vaccinurile?

 

Vaccinurile contin de fapt un agent similar microorganismului ce provoaca boala pe care mai apoi o va trata. Odata injectat in corp, acest agent stimuleaza apararea naturala al organismului. Corpul il recunoaste ca pe o amenintare. Reactia? Sistemul imunitar ataca agentul infiltrat in organism. Mai mult decat atat, sistemul retine tiparul celular, astfel ca in momentul in care organismul va intra in contact cu acelasi virus in viitor, va reactiona mult mai rapid si va neutraliza boala.

 

Cand functioneaza vaccinurile?

 

Vaccinurile se administreaza doar animalelor sanatoase. Acestea pot sa nu fie eficiente la cainii care se afla in perioada de incubatie in momentul procedurii. Unele animale pot avea un sistem imun incompetent si sa nu raspunda adecvat la vaccinare. Patrupezii care au fost supusi unui tratament cu anti-seruri corespunzatoare sau medicamente imunosupresoare nu vor fi vaccinate mai devreme de 4 saptamani de la administrarea acestora.

 

Vaccinarea debuteaza, de obicei, de la varsta de 6-8 saptamani si sunt finalizate in jurul varstei de 16 saptamani. In primele saptamani de viata ale puiului, sistemul sau imunitar nu e suficient de puternic. Pentru o dezvoltare corecta si sanatoasa, este necesara protectie suplimentara. Pe intreg parcursul vietii, vaccinarile sunt cruciale, si sunt un mijloc eficient de prevenire a transmiterii si raspandirii bolilor contagioase.

 

Care sunt cele mai frecvente boli infectioase?

 

Incepem cu cainii, cei mai buni prieteni ai oamenilor. Cele mai frecvente boli infectioase care pot afecta sanatatea patrupedului sunt: Boala Carre (jigodie), Parvoviroza Canina, Leptospiroza, Turbare, Panleucopenie, Virusul Leucemiei Feline si Rabia Felina. Vom dedica acest articol exclusiv bolilor care afecteza specimenele canine, urmand sa revenim cu un material special pentru cele care afecteaza clasa felina.

 

Maladia Carre/Distemper (jigodie): este una dintre cele mai periculoase boli. Cum cainele este un animal sociabil, riscul de infectie este extrem de mare. Jigodia are o perioada de incubatie intre una si patru saptamani. Boala afecteaza de cele mai multe ori patrupezii aflati la o varsta frageda. Toti cainii nevaccinati sunt supusi riscului contactarii acestei boli!

 

Atentie: puii pot transmite cu usurinta virusul in mediul extern, de unde poate fi preluat si de exemplare mai in varsta.

 

Simptomele bolii:  in faza incipienta se manifesta febra, scurgerile nazale, ochii iritati, uneori cu scurgeri purulente si anorexia. Pe masura ce boala afecteaza sistemul imunitar, simptomele devin din ce in ce mai accentuate. Apar tulburarile digestive si respiratorii (tuse, pneumonii). Se pot oberva reactii si la nivelul epidermei, unde pot aparea crapaturi sau basici ce contin puroi. Foarte multi caini se confrunta cu afectiuni la nivelul sistemului nervos al animalului, afectiuni manifestate de salivatie intensa, scuturare a capului si miscari de mestecare. Tremuraturi, contractii musculare involuntare, paralizii ale membrelor posterioare si convulsii, acestea sunt simptomele ce indica infiltrarea virusului in sistemul nervos si inflamarea creierului bolnavului. Boala are o rata de supravietuire de 30 % – 50%. De cele mai multe ori, supravietuitorii sunt marcati de sechele grave pe tot restul vietii.

 

Parvoviroza Canina: Parvoviroza canina sau gastroenterita hemoragica este o boala infectioasa a cainilor. Se caracterizeaza prin sindrom gastrointestinal si mortalitate, in special la cateii tineri. Cum actioneaza? Perioada de incubatie este de 7 – 14 zile manifestandu-se mai intai cu probleme gastrice care afecteaza tesutul si mucoasa intestinala si produce leziuni ce duc la trecerea bacteriilor din intestin in sange. O boala mortala daca nu este tratata la timp. Sunt doua forme de Parvoviroza canina – enterica si miocardica, iar evolutia poate fi: supraacuta, acuta, subacuta si cronica.

 

In general, este intalnita la animalele nevaccinate sau care au intrat in contact cu virusul si nu au fost corect imunizate. La infectia cu parvovirusul canin cei mai sensibili sunt cateii de la 6 saptamani pana la 6 luni.

 

Sursele de infectie principale sunt reprezentate de animalele bolnave care elimina virusul prin fecale si vomismente. In cazul prezentei la femelele gestante, virusul trece bariera placentara si va determina infectarea fatului. De asemenea virusul poate contamina obiecte precum imbracamintea sau incaltamintea si pot fi transmise la distante mari.

 

Parvoviroza enterica are ca simptome: letargie, inapetenta, depresie, voma, scaune diareice, fecale cu sange, deshidratarea, temperatura corporala variata varieze (normotermie sau hipertermie).

 

Parvoviroza miocardica este rara, iar moartea rapida prin colaps si dispnee grava.

 

Diagnosticul se presupune in baza tabloului clinic si se confirma prin examen de laborator sau teste rapide. Animalul diagnosticat pozitiv va fi izolat si supus imediat unui tratament adecvat, iar animalele clinic sanatoase vor fi vaccinate.

 

Leptospiroza: Daca avem un caine care a avut contact cu rozatoare salbatice sau a avut acces la surse de apa statatoare si prezinta febra, anorexie, voma sau deshidratare vorbim despre Leptospiroza. Simptomele bolii  sunt de cele mai multe ori confundate cu cele ale unei simple gripe.

 

Cu o perioada de incubatie de 2 – 12 zile de la contactul cu bacteria, boala afecteaza mai ales rinichii si ficatul. La nivelul rinichilor, poate duce la inflamare si chiar la insuficienta renala. La nivelul ficatului, insuficienta hepatica si probleme cu bila.

 

Foarte important de mentionat la aceasta boala – se poate transmite si la om daca nu este diagnosticata si tratata la timp. Protectia eficace a omului si a cainelui se face printr-o vaccinare corespunzatoare.

 

Rabie (Turbare): una dintre bolile cu cea mai crescuta rata de mortalitate din cauza lipsei tratamentului. Virusul patrunde in organism prin muscatura sau zgarietura produsa de animalele turbate. Virusul afecteaza sistemul nervos, iar animalele care prezinta suspiciuni de turbare sunt examinate doar prin inspectie. Diagnosticul de certitudine se pune doar cu ajutorul imunofluorescentei directe din probe recoltate la nivelul creierului si prin bio proba. Are o perioada de incubatie de 14 zile. Este important ca animalele suspecte de turbare sa fie tinute sub observatie medicala, in carantina, pentru a evita raspandirea la om si la alte animale. Boala se manifesta in 3 stadii:

 

  1. Observam schimbari de comportament ale animalului afectat – anxietate, agresivitate sau docilitate exagerata, nervozitate si izolarea de mediu exterior. Acest stadiu dureaza foarte putin. De cele mai multe ori, avem de-a face cu o evolutie extrem de rapida catre stadiul doi al bolii.
  2. Furie: agresivitatea animalului afectat atinge cote maxime. Isi pierde controlul. Putem avea de-a face cu rani autoprovocate, excitabilitate, iritabilitate, pupile dilatate fara raspuns la schimbarile de lumina. Dupa aceste simptome, intervine starea de dezorientare care anunta stadiul final al bolii.
  • Paralizie: debuteaza cu starea de dezorientare, urmata de o coordonare slaba a miscarilor membrelor, convulsii si paralizie. Cainele nu mai poate inghiti surplusul de saliva din cauza paraliziei mandibulei si a faringelui.

 

Este o boala zoonoza (cu transmitere de la om la animal) si nu cunoaste tratament. Invariabil toti pacientii diagnosticati cu rabie mor.

 

To be continued…