Sindromul Vestibular la caini si pisici

Ameteala, vertij si lumea data peste cap, nu in sensul bun al expresiei, simptome care tie iti sunt familiare. Ei bine, cu ele se poate confrunta si animalul tau companie. Cauza? Sindromul Vestibular. Suna complicat, insa in acest blog vorbim pe larg despre afectiune si efectele ei asupra prietenului tau patruped, incepand de la pierderea echilibrului pana la posibile complicatii.

 

Sa incepem cu informatiile de baza, ce este aparatul vestibular

 

Putem descrie aparatul vestibular ca fiind „echipamentul” neurologic responsabil de constientizarea orientarii corpului in relatia cu pamantul. Sa il numim un fel de „busola interna” a fiecarui organism. Aceasta „busola interna” determina pozitia corpului in raport cu elementele din mediul inconjurator, (cu susul in jos, in cadere, pozitie normala etc). Odata determinate si colectate, informatii sunt transmise ulterior ochilor si extremitatilor pentru a se adapta si misca in concordanta cu pozitia corpului.

 

De exemplu, datorita aparatului vestibular, ne putem deplasa pe planuri inclinate, fara, sa ne dezechilibram ,el ajutand la ajustarea rapida a membrelor si ochilor la planul inclinat. „Busola interna” este si cea care anunta organismul cand trebuie sa se indrepte ca pozitie sau directie de deplasare si permite ochilor sa urmareasca obiecte in miscare fara sa apara senzatia de vertij.

 

Pe scurt, aparatul vestibular este parte integrata a sistemului nervos central al fiecarui organism. El este compus din structuri ce se regasesc la nivelul urechii medii si interne, care transmit informatia catre sistemul nervos central si ajuta organismul sa isi mentina echilibrul si sa isi orienteze corect pozitia in raport cu mediul exterior.

 

Continuam. Cum functioneaza aparatul vestibular?

 

La nivelul urechii interne se regasesc doua tipuri de receptori:
1. unul pentru a detecta acceleratia rotationala (invartitul, rotirea)
2. unul pentru a detecta acceleratia liniara (care parte e sus si care e jos).

 

Receptorii care detecteaza acceleratia rotationala: Miscarea de rotatie a organismului este perceputa in momentul in care endolimfa, lichidul din canalele semicirculare ale urechii interne, se misca, stimuland terminatiile nervoase. Mesajul se transmite ulterior catre cerebel si catre cei 4 nuclei vestibulari ai encefalului. Astfel, organismul constientizeaza si se acomodeaza miscarii de rotatie.

 

Receptorii care detecteaza acceleratia liniara: Miscarea sus – jos este detectata de catre otoliti (particule din carbonat de calciu) care se misca datorita gravitatiei in fluid. Miscarea lor creeaza un stimul care este transmis asemenea celui rotational descries mai sus. (catre cerebel si catre cei 4 nuclei vestibulari ai encefalului.)

 

De acolo, informatia este transmisa catre membre, ochi, gat etc, pentru a se putea produce orientarea in spatiu a organismului.

 

Informatia despre pozitia rasturnata a organismului – cu susul in jos – se transmite catre hipotalamus, parte a encefalului, care printre alte functii vitale este responsabila si de constientizarea pozitie, si catre formatiunea reticulata, parte a trunchiului cerebral, responsabila de controlul starii de constienta. Un exemplu concret despre modul de funcționarea al acestui ansamblu: Daca, din intamplare, in timpul somnului, organismul se afla in picare libera, sistemul vestibular va produce automat trezirea.

 

Semne ale bolii vestibulare:

 

In cazul in care exista sau se produc afectiuni la nivelul sistemului vestibular, va fi afectata orientarea. Senzatia de echilibru se va pierde impreuna cu posibilitatea de a constientiza pozitia organismului (drept, culcat, care parte este sus si care parte este jos) si posibilitatea de corectare a ei. Cam aceasta este definitia vertijului.

 

Simptome:

 

– Ataxia – lipsa de coordonare, spasme;
– Vertij;
– Nistagmus – miscari mai incetinite, unidirectionale – partea care prezinta afectare neurologica, insa denumirea va fi data in functie de componenta rapida.
– Afectarea altor perechi de nervi cranieni.

 

Probleme la nivelul aparatului vestibular sau accident vascular cerebral?

 

De multe ori se pot produce confuzii in diagnosticarea accidentului vascular cerebral (AVC) si a sindromului vestibular. Desi accidentul vascular cerebral poate prezenta semene clinic asemantoare sindromului vestibular, acesta este rar cauza patologiei. Chiar daca sunt des intalnite la oameni, cauzele vasculare (AVC) sunt mai rar intalnite la animale.

 

Cauzele aparitiei Sindromului vestibular si tratamentul adaptat:

 

Tratamentul si prognosticul pentru acest sindrom vor fi eliberate în functie de cauza ce a determinat aparitia lui. Primul pas va fi in stabilirea originii:

 

Cauzele idiopatice / necunoscute ale acestui sindrom sunt sezoniere, strans legate de apropierea finalului de vara si inceputul toamnei. In acest interval temporal, afectiunile la nivelul aparatului vestibular se intalnesc mai des. De asemenea, categoria de animale de companie ajunse seniorat este predispusa bolii vestibulare. O denumire neoficiala a afectiunii este „Sindromul vestibular al cainelui batran”.

 

In general, debutul si rezolutia sindromului sunt acute, simptomele apar brusc, iar tratamentul consta in controlul simptomatologiei.

 

Sindromul vestibular mai poate fi cauzat si de anumite leziuni centrale – semne care pot fi descoperite in urma unui examen clinic si care pot insemna probleme / afectiuni la nivelul altor nervi cranieni. Cateva dintre acestea pot fi:

 

– Nistagmus vertical – miscarea involuntara a ochilor care poate conduce la vedere redusa, limitata;
– Tumori la nivelul encefalului;
– Febra Rocky Mountain – boala bacteriana care poate fi transmisa prin intermediul muscaturii de capusa;

 

Din pacate, lista afectiunilor continua. Pentru a obtine un diagnostic corect si o imagine clara a starii de sanatate a animalului de companie, medicii veterinari vor face investigatii medicale amanuntite precum RMN sau Tomografie (CT).

 

Infectiile urechii medii pot cauza, de asemenea, aparitia sindromului vestibular. Daca animalul de companie prezinta un istoric cronic de otite, paralizie faciala sau Sindrom Horner (combinatie de simptome provocate de obstructia caii nervilor de la creier la fata si ochi pe o parte a corpului) poate fi predispus la aceasta afectiune.

 

Radiografiile la nivelul craniului, urmate ulterior de investigatii RMN și Tomografie (CT) sunt efectuate pentru diagnosticarea corecta. Tratamentul va fi adaptat in functie de rezultatele investigatiilor si de simptomatologie. In anumite cazuri este necesara interventia chirurgicala de deschidere a bulei timpanice si flush-uri de evacuare.

 

Dr. Cristina Verdes, DVM, dir. med. Marcovet