Abecedarul Parvovirozei: tot ce trebuie sa stii despre aceasta boala

In primul si in primul rand, incepem acest articol prin a-ti reaminti cat de importanta este vaccinarea animalului de companie, respectarea schemei complete de vaccinare, deparazitarea puiului de caine dupa indicatiile clare ale medicului veterinar, cat si preventia.

 

Dupa ce am prezentat Abecedarul Dirofilariozei, am vorbit despre Babesioza – cum preventia este cheia unui animal sanatos si am trecut in revista toate bolile pe care animalul tau de companie le poate lua prin muscaturi de purici sau capuse , este timpul sa aducem in discutie o alta boala, de etiologie virala, destul de raspandita in randul populatiei canine: Parvoviroza.

 

Sa intelegem ce este Parvoviroza:

 

Parvoviroza (CPV) este o afectiune virala care poate afecta toate rasele de caini, de la varste foarte fragede – de pana la un an, iar in cazuri rare ( status imunitar deficitar, alte afectiuni ) chiar si la varste inaintate. Printre principalele victime ale bolii se numara puii de caine nevaccinati / cu o schema de vaccinare neterminata si cateii care au un nivel scazut de anticorpi, care in mod normal provin din laptele matern.

 

Insa, boala poate aparea, in cazuri mai rare, si la animale de companie cu varste intre 6 si 14 ani.

 

Rata de mortalitate a bolii este extrem de ridicata la cazurile netratate – peste 90%, dar chiar si in cazurile in care se intervine rapid cu un tratament medical, rata de mortalitate ajunge la 50%.

 

Despre virusul care produce boala:

 

Chiar daca este un virus specific raselor canine, exista mai multe tipuri de Parvovirus, care pot afecta si rasele feline. Parvovirusul de tip 2, s-a dezvoltat in urma a numeroase mutatii in serie, ramificandu-se in CPV-2a si CPV-2b. In forma initiala a virusului, acesta afecta doar rasele canine, vulpi, lupi si coioti, insa, in urma mutatiilor suferite, se poate transmite si la alte specii, cum ar fi pisicile.

 

Virusul poate rezista in mediul extern cateva saptamani sau chiar luni pana sa ajunga sa infecteze gazda. De asemenea, este rezistent la alcool si detergenti, ceea ce il ajuta sa supravietuiasca in mediul extern pana la un an.

 

Cum se transmite boala:

 

Capacitatea virala a virusului este foarte mare. Principala modalitate de transmitere este pe cale orala, prin intermediul fecalelor sau voma unui alt caine infectat.

 

Exista posibilitatea ca unele animale sa fie infectate cu acest virus, el aflandu-se in perioada de incubatie, perioada in care animalele pot fi asimptomatice, si pot transmite virusul unui alt caine.

 

Pentru a se infecta cu Parvovirus, este suficient ca animalul de companie sa calce prin zone in care se gasesc particule virale: acestea se ”prind” de blana sau de labutele lui. De asemenea, si stapanul poate calca in aceste zone cu particule infectate si astfel virusul ajunge in proximitatea propriului caine.

 

Stresul sistemic provocat de alte boli de care cainele poate suferi, si un sistem imunitar slabit, pot favoriza posibilitatea de infectare, chiar daca animalul este vaccinat.

 

Care sunt simptomele:

 

Virusul care provoaca boala are o perioada de incubatie intre 5 si 14 zile. In aceasta perioada pot aparea principalele simptome. Ele pot varia de la caine la caine, insa exista un tipar comun care a fost indentificat la majoritatea cazurilor:
1. Diaree si scaune cu sange;
2. Voma;
3. Letargie;
4. Refuzul mancarii;
5. Febra;
6. Deshidratare;
7. Pierdere in greutate;
8. Anorexie;
9. Distensia abdomenului prin acumularea de fluide in intestine;
10. Puls slabit sau tahicardie (accelerare anormala a batailor inimii din cauza efortului fizic) – depinde de la caz la caz;
11. Hipotermie.

 

Trebuie sa contactezi medicul veterinar imediat ce observi oricare dintre simptomele enumerate mai sus. Simptomatologia bolii poate fi usor confundata cu alte afectiuni, de aceea este foarte important ca medicul veterinar sa diagnosticheze corect cazul si sa ofere rapid tratamentul necesar.

 

Cum se manifesta Parvoviroza:

 

Parvovirusul ataca rapid celulele din corpul cainelui, afectand sever atat tractul intestinal cat si muschiul cardiac. Astfel, boala are doua forme diferite de manifestare:

 

Manifestarea cardiaca a Parvovirozei – este mult mai rar intalnita, spre deosebire de manifestarea intestinala a bolii si afecteaza puii de caine in perioada primelor 8 saptamani de viata. Exista posibilitatea ca puii sa fi fost infectati chiar prin intermediul mamei, inca din perioada de gestatie.

 

Manifestarea intestinala a Parvovirozei – afecteaza tractul intestinal al organismului si creeaza tulburari gastrointestinale severe. Boala debuteaza prin lipsa poftei de mancare, varsaturi, febra, letargie, toate aceste simptome putand fi urmate de diaree si scaune cu sange.

 

Din momentul in care virusul a ajuns in corpul cainelui, acesta are o rata de raspandire accelerata, atacand in mod special celulele mucoasei intestinale. Apoi apare pierderea rapida in greutate, cauzata de lipsa absorbtiei de proteine, vitamine si lichide in organism. Pot aparea tulburari ale ritmului cardiac. Episoadele din ce in ce mai dese de voma si diaree pot conduce la degradarea tubului digestiv, iar refacerea pacientului devine din ce in ce mai dificila.

 

De la caz la caz se pot inregistra manifestari de tahicardie sau scaderea pulsului, la fel si febra sau hipotermie. Ochii pot prinde o tenta rosiatica, la fel si tesutul cavitatii bucale.

 

Exista posibilitatea ca in primele 48 sau 72 de ore de la debutul bolii sa se inregistreze cazuri de deces, care pot surveni din cauza deshidratarii severe, a unor infectii bacteriene secundare la care un astfel de pacient este predispus inca de la debutul bolii, a unei toxine din sange sau a unei hemoragii intestinale severe.

 

Cum se diagnosticheaza boala:

 

In cazul Parvovirozei cu manifestare intestinala, este nevoie de un examen clinic si paraclinic, respectiv consultul initial, teste rapide – analiza probei de scaun si probei de urina, precum si o ecografie abdominala. In cadrul examenului paraclinic sunt incadrate si analizele de sange – foarte importante – pot indica daca nivelul de globule albe din sange este scazut, daca exista vreun dezechilibru la nivelul enzimelor ficatului (in cadrul analizelor biochimice) si un numar scazut de leucocite, deshidratare, in cadrul unei hemoleucograme. Din fericire, exista un test rapid pentru diagnosticarea bolii – Testul AG Parvo / Testul Elsa. In cazul Parvovirozei cu manifestare cardiaca nu exista inca mijloace exacte de diagnosticare. Dupa nastere, mediul in care acestia sunt tinuti alaturi de mama trebuie sa fie curat, pe cat se poate de steril. Este necesara evitarea contactului cu alte animale.

 

Cum se trateaza Parvoviroza:

 

Este foarte important ca administrarea tratamentului corect, sub supraveghere medicala constanta, sa fie inceputa rapid, inca de la diagnosticarea bolii. Astfel, sansele de recuperare sunt mult mai mari. Varsta cainelui (pui sau senior) sau posibilele deficiente ale sistemului imunitar sunt factori extrem de importanti in evolutia pacientului si in modul in care organismul raspunde la acesta.

 

Fiind o infectie de natura virala, se poate trata doar simptomatic si prin prevenirea infectiilor bacteriene. Pe perioada de tratament a animalului de companie este importanta spitalizarea sa, pentru a fi monitorizat 24 din 24h, acesti pacienti fiind considerati critici.

 

Dupa spitalizare, sub monitorizare constanta, se incepe aplicarea tratamentului care consta, in general, in administrarea de fluide pe cale parenterala, medicatie antivomitiva si antibiotice pentru evitarea infectiilor secundare. Nu este un tratament standard, ci este adaptat dupa fiecare caz de Parvoviroza, in functie de severitatea simptomelor si nivelul de avansare al bolii.

 

Administrarea de fluide (oral- daca episoadele de voma ale animalului au fost oprite, sau intravenos) este necesara pentru a echilibra nivelul electrolitilor si pentru a reduce gradul de deshidratare.

 

Dupa tratamentul initial, cazurile care trec cu bine de aceasta prima faza de lupta, continua un tratament de sustinere, cu hrana de dieta, pentru sistemul gastro-intestinal. Administrarea orala a antibioticelor este necesara pentru a eradica riscul infectiilor. Dupa o boala atat de grea, sistemul imunitar al animalului de companie este extrem de slabit iar orice posibila infectie poate fi fatala.

 

Izolarea cainelui, pe perioada tratamentului, este necesara, pentru a evita transmiterea bolii. Chiar si dupa terminarea tratamentului, izolarea este necesara pe o perioada de la 10 zile la 3 saptamani. In acest timp, virusul este eliminat din corpul animalului prin fecale.

 

Decontaminarea spatiului:

 

Virusul extrem de contagios poate rezista in mediul extern chiar si pana la un an. Este rezistent la alcool si detergenti. De aceea trebuie facuta o decontaminare a spatiului in care animalul a stat, incepand de la vasele pe care animalul tau de companie le foloseste pentru hrana si apa, pana la lesa, hainute, locul in care doarme, jucarii, suprafete si podea, totul trebuie curatat si dezinfectat. Aceasta actiune trebuie repetata periodic, chiar si dupa vindecarea animalului de companie. Sistemul lui imunitar nu este inca suficient de puternic pentru a lupta cu alte posibile noi infectii.

 

Cum prevenim Parvoviroza:

 

Socializarea animalului de companie nu trebuie sa inceapa decat dupa primele 3 luni de la nastere, din cauza unui sistem imunitar slab dezvoltat. In aceasta perioada trebuie sa mergi cu el la veterinar pentru o schema de vaccinare corecta si completa pe care trebuie sa o respecti, impreuna cu sfaturile si indicatile primite de la specialisti. Principalul mod de prevenire este vaccinarea corecta a animalului de companie. Vaccinul pentru Parvoviroza face parte din seria vaccinurilor obligatorii, fiind urmat de o serie de rapeluri la perioade de timp fixe, stabilite de medicul veterinar.