Abecedarul Panleucopeniei – tot ce trebuie sa stii despre aceasta boala

Dupa ce am expus intr-un articol precedent subiectul Toxoplasmozei la feline este momentul sa tratam si subiectul Panleucopeniei Feline, o boala grava cu o rata de mortalitate de aproximativ 90% in randul puilor de pisica, conform European Advisory Board On Cat Disease. Boala poate fi prevenita cu ajutorul vaccinului si rapelurilor specifice, de aceea nu sta pe ganduri si du puiutii de pisica la medicul veterinar la timp! Pe aceasta cale iti reamintim cat de importanta este respectarea schemei de vaccin si vizitele periodice la medicul specialist veterinar pentru control.

 

Ce este Panleucopenia Felina?

 

Virala, extrem de contagioasa si letala – sunt cuvintele care descriu cel mai bine Panleucopenia si gravitatea formelor ei de manifestare. Virusul Panleucopeniei Feline (FPV), numit si Parvovirusul Felin, se manifesta prin tulburari severe ale sistemului gastrointestinal. Virusul poate supravietui in mediul inconjurator perioade indelungate de timp datorita rezistentei sale sporite la dezinfectanti.

 

Cele mai frecvente cazuri ale bolii se inregistreaza in randul puilor de pisica, cu varste cuprinse intre 3 si 6 luni, urmate apoi de pisicile tinere, cu varste de pana la 2 ani, insa aceasta poate afecta orice rasa de feline, indiferent de varsta. O sensibilitate aparte in fata bolii o au rasele Angola si Siameza, ele dezvoltand cele mai violente manifestari ale bolii.

 

Posibile surse de infectare:

 

Fiind o boala virala si contagioasa, contactul cu un animal infectat este suficient pentru transmiterea virusului catre un organism sanatos. In organismul unei pisici bolnave, virusul se poate gasi in sange si in toate organele irigate, in continutul intestinal, in urina si in fecale, fiind eliminat in mediul exterior prin toate functiile de secretie si excretie.

 

Contactul care poate duce la infectarea unei pisici poate fi de doua tipuri: direct si indirect. Contactul direct se produce la interactiunea unei pisici sanatoase cu una bolnava, iar trasmiterea virusului se face de cele mai multe ori pe ruta fecala – orala.

 

Contactul indirect si cea mai des intalnita cale de infectare se produce prin interactiunea unei pisici sanatoase cu obiecte contaminate – bol de hrana, bol de apa, jucarii – ale unei pisici bolnave. De asemenea, contactul indirect al unei pisici cu virusul mai poate avea loc si prin intermediul stapanului. Da, ai citit bine, din pacate! Chiar daca pisica ta este tinuta in casa si are un contact sporadic cu mediul exterior si alte pisici, virusul poate ajunge la ea prin intermediul tau – de pe pantofi, imbracaminte si alte obiecte din mediul exterior.

 

Virusul se mai poate transmite si intrauterin, de la mama la pui, ceea ce reduce considerabil sansele la viata ale nou-nascutilor.

 

Simptomele prin care se manifesta Panleucopenia Felina:

 

– Febra;
– Lipsa poftei de mancare;
– Varsaturi;
– Diaree – un numar ridicat de scaune pe zi;
– Deshidratare – cauzata de voma si diaree;
– Epuizare fizica;

 

Dupa manifestarea acestei serii de semne clinice pot aparea o serie de noi simptome care prezinta evolutia rapida a bolii:

 

– Pareze;
– Paralizii;
– Crize epileptiforme;
– Convulsii musculare;
– Contractii musculare spasmodice si intepenirea membrelor – tetanie;
– Limfopenie – scaderea a numarului de globule albe din sange;
– Neutropenie – diminuarea numarului de neutrofile, globule din sange care combat infectia;
– Trombocitopenie – scaderea numarului de trombocite de sange – celule cu rol important in coagularea sangelui;
– Anemia;
– Imunosupresie;
– Ataxie cerebrala – lipsa coordonarii muschilor si a miscarilor voluntare;
– Avortul, in cazul pisicilor infestate in timpul sarcinii.
– Hiportemia – apare de obicei in faza terminala a bolii, cauza decesului fiind un soc septic.

 

Dignosticarea bolii:

 

Daca ai observat schimbari majore in comportamentul si metabolismul animalului tau de companie, nu ezita sa vii cat de rapid posibil la medicul veterinar. Diagnosticarea Panleucopeniei se face in baza testelor de aglutinare (teste prin care se determina prezenta imunoglobulinelor – provin din plasma si contin anticorpi) precum si pe baza testelor imuno – cromatografice (teste de detectare a IgG și IgM anticorpi care pot fi identificati in sange, avand rol in apararea impotriva infectiilor). Laboratoarele specializate de analize vor realiza teste PCR pe sange sau pe materii fecale.
 

Tratamentul:

 

Tratarea pisicilor bolnave porneste de la internarea si izolarea lor. Se adapteaza in functie de gravitatea cazului si de simptomele manifestate iar pornirea lui imediat dupa diagnosticare este necesara. Chiar daca fiecare caz difera de la pacient la pacient, baza schemei de tratament consta in sustinerea animalului de companie, administrarea de fluide, antibiotice, hranire artificiala si ocazional, transfuzii de sange.

 

Decontaminarea spatiului:

 

Virusul care provoaca Panleucopenia Felina este rezistent la dezinfectanti si poate supravietui in mediul inconjurator pana la cateva luni. Este important ca in momentul in care pisica a fost externata dupa o reusita a tratamentului, sa faci o decontaminare a spatiului in care pisica a stat si a tuturor obiectelor de care are nevoie constant: bol de hrana, bol de apa / fantana, locul in care doarme si cel mai important litiera dar si suprafetele din casa si podeaua. Trebuie sa repeti periodic actiunea de decontaminare pentru a diminua posibilitatea riscului de reinfectare a pisicii dar si infectarea ei cu noi virisuri sau bacterii – sistemul imunitar al felinei poate fi slabit in urma luptei cu boala.

 

Preventia:

 

Vaccinul este cheia preventiei! Medicul specialist veterinar iti va prezenta schema de vaccinare extrem de necesara puilor de pisica si va administra pisicii dozele necesare. Imunizarea puilor de pisica prin vaccinare incepe de la varsta de 8 – 9 saptamani, cu o repetare a dozei de vaccin la 3-4 saptamani de la prima administrare, iar apoi repelurile se vor face anual. Intre administrarea primelor doua doze ale vaccinului este important ca animalul de companie sa nu intre in contact cu alte pisici. Formarea imunitatii are o durata diferita de la organism la organism, de aceea izolarea temporala poate diminua riscul infectarii.