Abecedarul Dirofilariozei: tot ce trebuie sa stii despre aceasta boala

Inamicul numarul 1 pe timp de vara pentru animalele noastre de companie: tantarul. De ce? Raspundem cat mai pe larg in articolul de mai jos.

 

Tantarul, gazda intermediara a parazitului Dirofilaria spp.:

 

Prin intermediul intepaturii de tantar se raspandeste cu usurinta parazitul Dirofilaria spp.,sau in denumirea populara, viermele cardiac. Dirofilarioza a fost dintotdeauna una din cauzele principale ale deceselor inregistrate in populatiile de caini. In ciuda profilaxiei si tratamentelor folosite, boala provocata de acest parazit-dirofilarioza, inca reprezinta o problema majora, iar numarul de cazuri raportate in fiecare an este ingrijorator.

 

Ce este Dirofilarioza?

 

Ciclul de viata al viermilor inimii presupune existenta a doua animale gazda, nu doar unul. Primul animal este tantarul, ca si gazda intermediara. Traseul bolii incepe atunci cand insecta musca un caine sau o pisica infectata si-i suge sangele, ingerand astfel larvele de Dirofilaria spp., numite microfilarii. O paranteza, pentru ca larvele sa ajunga la nivelul de element infestant, sunt necesare temperaturi ambientale de peste 27 de grade Celsius. Este unul din motivele pentru care animalele sunt expuse acestei boli mai ales pe timpul verii. Microfilariile au nevoie de o perioada de doua saptamani si jumatate pentru a trece din stadiul L1 in stadiul L2 si apoi din L2 in L3. Larvele aflate la al 3-lea nivel de devoltare migreaza in aparatul bucal al tantarului – este momentul cand sunt pregatite sa infesteze gazda definitiva, cainele/pisica.

 

Dupa ce gazda a fost intepata de tantar, larvele ajung sa fie depozitate subcutanat, exact in locul intepaturii, unde cresc, iar in 9-12 zile trec la nivelul L4, moment in care incep sa calatoreasca pana cand ajung in stadiul final de dezvoltare, L5. Parazitul ajunge in arterele pulmonare prin intermediul vaselor de sange si doar in infectiile majore, cu zeci de indivizi, migreaza si in jumatatea dreapta a inimii. Aici adultii se maturizeaza sexual si la 5-6 luni de la infectare, sunt capabili sa elibereze microfilarii in circulatia sanguina a cainelui. Cainele devine astfel sursa pentru transmiterea infectiei si la alti semeni, daca in ecuatie intra elementul de legatura, reprezentat de tantar.

 

Viermii adulti pot trai intre 5-7 ani in organismul cainelui si intre 2-3 ani in cel al pisicii, iar microfilariile pot trai cateva luni, pana la un an, daca nu incep sa se dezvolte. Rasele canine sunt mai predispuse la aceasta boala – cele mai multe infectii sunt diagnosticate la cainii de talie mare, de varste cuprinse intre 3 si 8 ani. Atentie, blana nu reprezinta o protectie reala impotriva muscaturilor de tantari. De asemenea, boala este transmisibila transplacentar – de la mama la puiul nenascut.

 

Simptome:

 

Daca animalul tau de companie prezinta simptomele mentionate mai jos, vizita urgenta la medicul veterinar ii poate salva viata. Cand starea de sanatate a animalului de companie nu este buna sau deplasarea ta la medicul veterinar e dificila, poti apela cu incredere la serviciul non-stop de ambulanta veterinara din cadrul Spitalului Clinic Veterinar Marco Vet.

 

La caini, simptomele vizibile sunt:

 

1. Tuse moderata, uscata, persistenta
2. Cainele refuza sa se miste, e slabit
3. Scaderea apetitului
4. Scaderea in greutate
5. Ameteala dupa efort
6. Cianoza – mucoase si piele de culoare albastruie
7. Hemoptizii – tuse cu secretii sangvinolente care provin din aparatul respirator
8. Sincopa sau lesin
9. Sangerari nazale – epistaxis

 

La pisica, simptomele vizibile sunt:

 

1. Tuse si dispnee ( se manifesta prin respiratie grea, adanca, uneori chiar
dureroasa, comparabila cu senzatia de a nu avea capacitatea de mentinere a respiratiei sau cu
respiratie de tip suierator)
2. Scaderea apetitului
3. Scaderea in greutate
4. Varsaturi
5. Letargie

 

In cazul felinelor, decesul poate aparea subit. Pisicile pot fi asimptomatice sau pot prezenta la intervale neregulate de timp simptomele descrise mai sus, care cateodata conduc la confundarea Dirofilariozei cu astmul. Simptomele devin mult mai vizibile in momentul in care larvele adulte incep sa moara, iar cele tinere ajung in plamanii gazdei. Moartea viermilor adulti poate conduce la detresa respiratorie acuta care poate fi letala. (Detresa respiratorie apare prin acumularea lichidului in alveolele plamanilor. Cu cat volumul lichidului creste, cu atat nivelul de oxigen care ajunge in sange scade).

 

Intern, dirofilariile lezeaza inima: marindu-si dimensiunile, viermii irita vasele de sange care duc de la inima la plamani. In urma iritarii constante apare inflamatia care blocheaza partial arterele. Din acest stadiu al bolii, munca inimii devine din ce in ce mai dificila. Pentru a reusi sa oxigeneze sangele, ea trebuie sa pompeze mai puternic, suprasolicitand muschiul cardiac. Cu cat numarul larvelor adulte de la nivelul inimii este mai mare, cu atat inima trebuie sa lucreze mai mult, ajungand sa se dilate si sa cedeze din cauza epuizarii si suprasolicitarii. Tusea, simptom care se manifesta vizibil extern, este rezultatul a trei posibile complicatii care apar odata cu avansarea bolii: bronsita – se produce atunci cand bucati din viermii care mor ajung in plamani, ca urmare a acumularii de lichid in plamani, sau ca urmare a dilatarii inimii, care apasa pe traheea animalului.

 

Cele 4 stadii ale bolii:

 

Stadiul 1: Este de cele mai multe ori un stadiu in care animalul de companie este asimptomatic, fara semne radiologice sau anomalii de laborator. Se poate observa o tuse incipienta.

 

Stadiul 2: In acest stadiu se pot observa schimbarile la nivel de metabolism si tonus fizic ale animalului de companie. Apar : oboseala la exercitiul fizic, pierderea in greutate si a apetitului, iar tusea se agraveaza. Pe plan intern, apar modificari la nivelul ventriculului drept care se dilata.

 

Stadiul 3: Este un stadiu sever al bolii. Apar anemia, tusea persistenta, hemoptizii, sincopa si dispneea. Animalul de companie slabeste, i se deterioreaza blana si incepe sa piarda din masa musculara. Intern, se poate observa marirea volumului in mod anormal a ventriculului drept, ingrosarea arterelor pulmonare, acumularea de lichid in cavitatea abdominala, din cauza maririi ficatului.

 

Stadiul 4: Este stadiul in care animalul poate colapsa. In cazul in care nu se intervine chirurgical de catre medicul veterinar specializat pentru aceasta interventie, acest stadiu poate fi fatal pentru animalul de companie.

 

Diagnosticarea bolii:

 

La caini:

 

Medicul veterinar va efectua un test rapid de sange. Investigatiile pot lua forme variate, de la simpla etalare a unei picaturi de sange pe lama, la test CHW (Canine HeartWorm) pentru detectarea antigenului parazitar. O nota, este nevoie de 5-7 luni de la data de la care animalul de companie a fost intepat de un tantar infestat pentru a descoperi prin acel test substantele produse de viermii matuâri (antigenul).

 

Testele disponibile de detectare a antigenului sunt foare sensibile si specifice. Daca acest test este pozitiv, se continua cu un set de analize complet de sange, urina, cu radiografie toracica si examen cardiologic complet. Toate aceste sunt necesare pentru determinarea stadiului bolii si pentru crearea unei scheme de tratament adecvate fiecarui caz in parte.

 

La pisici:

 

La rasele feline, procesul de diagnosticare este mai dificil, acestea prezentand rareori microfilarii. Testele de antigen pot avea un rezultat negativ, dar asta nu exclude posibilitatea de infestare cu Dirofilaria spp. . Boala la pisici este foarte diferita de cea a cainilor. Pisica este o gazda atipica pentru larve, iar majoritatea lor nu supravietuiesc pana la stadiul de adult. Medicamentele utilizate pentru tratarea acestei afectiuni la caini nu pot fi utilizate la pisici, astfel incat preventia este singurul mod real de protectie.

 

Tratamentul:

 

La caini:

 

Tratamentul pentru aceasta afectiune este personalizat si difera de la caz la caz. Se porneste de la stabilizarea pacientului, apoi este introdusa treptat medicatia care sa omoare parazitul. De cele mai multe ori este necesara spitalizarea animalului de companie, tratamentul aplicat putand avea reactii adverse severe iar asistenta medicala constanta este extrem de importanta.

 

Pe langa tratamentul medicamentos administrat, pe toata durata lui, cainele trebuie sa depuna un efort fizic minim, care ajuta la posibilitatea sporita a unui raspuns pozitiv al organismului la tratament. Desi e dificil sa potolesti setea de miscare a cainelui, e foarte important sa faci toate demersurile necesare astfel incat el sa nu depuna efort, sa nu alerge asa cum o facea in mod obisnuit. Dupa terminarea tratamentului, cainele va fi retestat, iar in cazul unui rezultat pozitiv se reia schema de tratament.

 

Dupa vindecarea animalului de companie este foarte importanta administrarea medicatiei de preventie. Dirofilarioza la caini este o boala crunta, costisitoare pentru proprietarii de animale, cu efect letal asupra patrupedului. Tratamentul dureaza, iar analizele trebuie repetate anual chiar si dupa ce rezultatele testelor devin negative.

 

La pisici:

 

La pisici, din pacate, nu exista un tratament eficient impotriva acestei boli, fiind in continuare studiata de catre specialisti. Se poate trata doar din punct de vedere simptomatic. Vindecarea spontana este posibila.

 

Preventie:

 

Dupa un consult medical adecvat al animalului de companie si un prim test de detectare a antigenului, medicul veterinar poate prescrie un tratament medicamentos de preventie a bolii, cu administrare lunara. Chiar si asa, medicatia de preventie nu este o metoda 100% sigura, in special in cazul in care se intarzie cu
administrarea dozei lunare de tratament. Actiunea medicatiei de preventie are un timp limitat si nu poate proteja animalul impotriva unor infectii viitoare daca adiministrarea tratamentului nu este constanta, dupa un program bine stabilit de catre medic. Preventia este extraordinar de importanta, in special in cazul raselor feline, unde boala nu are un tratament
momentan.

 

Intrebari frecvente:

 

1. Pot oamenii sa se infesteze cu dirofilarii de la animalele de companie?

 

Nu. Boala se transmite doar prin intepatura de tantar. La om, cazurile de Dirofilaria spp. se manifesta doar pana in punctul in care larvele ajung in plamani, unde se incapsuleaza si mor.

 

2. De ce este nevoie sa limitez drastic activitatea fizica a animalului de companie?

 

In timpul tratamentului (atentie, tratamentul acopera de obicei o perioada indelungata de timp), viermii din organism mor, iar organismul animalului de companie incearca sa ii elimine. Cand mor, acestia se descompun, iar bucatele din organismele lor pot crea blocaje la nivelul vaselor de sange ale plamanilor. Activitatea fizica minima ajuta la reducerea riscului de a se crea astfel de blocaje.

 

3. Cat de riscant este tratamentul pentru animalul de companie?

 

Depinde de durata de timp in care animalul a fost infestat, gradul de degradare al inimii, ficatului si rinichilor, numarul de larve adulte prezente in organism, dimensiunea cainelui si varsta lui. Boala trebuie tratata cu atentie, riscurile fiind foarte mari.