ABC-ul primului ajutor la animalele de companie

ABC-ul primului ajutor la animalele de companie

Tratamentul de urgență și primul ajutor pentru animale nu trebuie folosit niciodată ca și substituent pentru îngrijirea medicală veterinară de specialitate, dar poate salva viața animalului de companie înainte de a ajunge cu acesta la un veterinar.

Fie că vorbim despre cățelușii care au parte de o altercație în parc, sau care fug înnebuniți – sau mai bine zis “îndrăgostiți” – după jumătatea lor ce le face cu ochiul de pe cealaltă parte a străzii, fie că vorbim despre pisicuțele care ne arată aptitudinile vânătorești și plonjează după o vrăbiuță de la o înălțime considerabilă., posibilitatea ca un accident să se întâmple companionului nostru este foarte mare în zilele noastre.
Toate aceste momente se pot transforma în tragedii, iar un minim de pregătire a proprietarilor pentru acordarea primului ajutor ar putea face diferența între viață și moarte.
Ne propunem să oferim proprietarilor de animale un articol care să îi ajute cu însușirea câtorva informații cu privire la acordarea primului ajutor patrupedului în suferință.

Prima grijă pe care aparținătorul, sau persoana care acorda primul ajutor, trebuie să o aibă este siguranța propriei persoane – ținând cont de faptul că , în unele cazuri, patrupezii în stare de șoc nu au capacitatea de a conștientiza faptul că noi nu dorim decât să îi ajutăm, luând gesturile noastre sub formă de atac direct, care poate duce la un răspuns agresiv din partea acestora.

Acoperirea capului animalului cu o bucată de pânză reduce stimulii externi care pot induce frică și reacții agresive. Pisicile se așează în cutii întunecate pentru a minimaliza stresul pe durata transportului; cutia trebuie să aibă găuri destul de largi pentru a permite observarea animalului.

Dacă animalul nu prezintă leziuni la nivelul feței sau suferință respiratorie, se va recurge la imobilizarea botului, fie prin fixarea unei botnițe din material textil, fie prin improvizarea uneia – se poate opta pentru o panglică lungă din material textil, fașă de tifon, șiret.

Foarte important este ca persoana care va efectua procedurile de prim ajutor să imobilizeze animalul înainte de începerea acestora, reușindu-se astfel obținerea unui minim de siguranță, atât pentru persoana în cauza, cât și pentru animal.

Întotdeauna, când se imobilizează animalul, trebuie reduse mișcările capului, gâtului și a coloanei vertebrale. Pentru transport se vor folosi țesături groase sau brancartă plată confecționată din carton sau lemn (aceste materiale pot fi folosite și în timpul examenelor radiologice fără ca animalul să mai necesite mutarea).

Cazurile cele mai grave sunt acelea în care animalul intră in stop cardio-respirator, prezintă hemoragii mari, are fracturi deschise cu eventuală secționare a marilor vase sau ale nervilor, prezintă răni penetrante cu eventuală traumatizare a organelor vitale, sunt in șoc termic, prezintă arsuri pe suprafețe întinse sau simptome ale unei otrăviri.

Stopul cardio respirator (SCR)
Pentru posesorul animalului sau persoana care acordă primul ajutor este de multe ori destul de dificilă identificarea SCR. Cele mai usoare metode de identificare sunt observația cutiei toracice – pentru identificarea mișcărilor respiratorii, sau atingerea corneei pentru declanșarea reflexului corneean (un semn prin care animalul ne arată că ar vrea să clipească). Dacă la animalul inconștient unul sau ambele semne lipsesc, atunci acesta – cel mai probabil – este în SCR și trebuie începute procedurile de resuscitare.

Resucitarea gură-la-nas și compresiile toracice pot readuce animalul la viață, sau pot asigura suport respirator și circulator suficient pe timpul transportului până la o unitate sanitar veterinară unde poate fi preluat de către un medic veterinar.

Pentru efectuarea manoperei de resuscitare gură-la-nas, se vor respecta următoarele proceduri:
1. Se va înclina gâtul și capul ușor spre spate.
2. Se va trage limba printre dinți și se va închide gura.
3. Se vor așeza buzele peste nările animalului și se va respira puternic de 3-4 ori.
Dacă animalul nu va începe să respire spontan proprietarul trebuie să efectueze 10-12 respirații/minut, timp de minim 2 minute.
4. În cazul în care nu se decelează activitate cardiacă, se vor efectua compresii toracice și ventilație simultan. 100-120 compresiuni/minut și 10-12 ventilații/minut timp de maxim 20 de minute, perioadă în care animalul în suferință trebuie să ajungă la o clinică veterinară specializată.


Atenție!!! În cazul în care există activitate cardiacă nu se vor efectua compresiuni asupra toracelui.

Hemoragii
Dacă animalul prezintă hemoragii mari, cu sânge de culoare roșu deschis care curge în cantitate mare, aceasta este o hemoragie arterială și pentru oprirea ei se va exercita asupra zonei o presiune digitală directă, urmată de aplicarea unui bandaj compresiv. Se poate folosi ca bandaj orice bucată lungă de material, chiar și un prosop sau un tricou.
Când sângele este de culoare roșu închis negricios și cu curgere lentă, atunci este vorba despre o hemoragie venoasă, iar remedierea acestui tip de hemoragie de la nivelul membrelor se va realiza prin ridicarea membrului afectat deasupra nivelului inimii.

Fracturi
Animalelor care au suferit fracturi, mai ales cele care sunt situate sub nivelul cotului sau jaretului, cu deplasare seminificativă și cu risc de secționare a mușchilor, nervilor sau vaselor de sânge, li se va aplica suport protector de tip atelă cu bandaj. Atela poate fi confecționată prin plierea unui ziar sau a unei reviste ce va fi fixată cu ajutorul unor bucăți lungi de material.

Ingestia substanțelor toxice
Animalelor care au ingerat o substanta toxică, li se va administra imediat apă, aproximativ 250 ml, în care în prealabil s-au dizolvat 2 linguri de sare pentru a fi stimulată voma, sau se va recurge la administrarea de apă oxigenată. În cazul în care avem la îndemână, se poate administra ulterior și cărbune medicinal.

Atenție!!! În cazul ingerării de substanțe toxice, animalelor nu li se va administra lapte.

Șocul termic
Animalele care sunt expuse periode lungi la temperaturi ambientale ridicate, pot intra în șoc termic. Șocul termic reprezintă o urgență veterinară majoră deoarece duce la apariția deshidratării și edemului cerebral (creșterea în volum a creierului). În această situație proprietarii trebuie să adăpostească animalul în locuri răcoroase, să le asigure apă la discreție. Se pot efectua dușuri cu apă rece (dar nu exagerat de rece!), eficientă este și aplicarea de comprese reci la nivelul capului, toracelui și abdomenului.
Transportul către clinica veterinară se face cu ajutorul mijloacelor de transport dotate cu aer conditionat.

Atenție!!! Animalele nu se vor lăsa în perioadele călduroase închise în mașini sau cuști expuse la soare. Temperaturile din aceste incinte depășesc 50 de grade în mai puțin de 10 minute.

Întotdeauna când este vorba de urgențe majore, principalul lucru care se va urmări înainte, în timpul și după acordarea primului ajutor este acela de a ajunge cu animalul la o unitate sanitar veterinară unde există personal specializat pentru primirea și stabilizarea pacienților.